Daruieste

Doamne, dă;ruieş;te nouă; liniş;te

Pentru a ne împă;ca cu ceea ce nu se poate schimba,

Dă;-ne nouă; voinţ;ă; pentru a schimba ceea ce se poate

Ş;i întelepciune pentru a deosebi una de alta.



Din ce în ce, ră;mân oameni mai puţ;ini care ar putea

Să; se bucure cu-adevă;rat de bucuria altora,

Dar dacă; o iei altfel, îţ;i pare că; mereu

Să; descoperi lucruri bune e uş;or, dar să; le faci e greu



Întinzi o mână; spre o altă; mână; punând ceva

Sigur te-asiguri se uită; cineva ori ba

Spunându-ţ;i numele mândru în gând spre Cel De Sus

În timp ce îţ;i doreş;ti cu mult mai mult decât ai pus,



Dă;ruieş;te, spun oamenii bă;trâni

Ce au mai multe zeci de ani, decât degete la mâini

Ş;i ei au primit în dar aripi cu care

Din pă;cate-aş;a ş;i nimeni nu i-a învă;ţ;at să; zboare



Alergi o viaţ;ă; pentru a face-o casă; doar a ta,

Ca până; la urmă; nici să; mai apuci să; stai în ea.

Privind la toate ca la un vis pur omenesc

La care noi visă;m, iar la alţ;ii se-mplinesc



Avem nevoie de liniş;te pentru a ne împă;ca

Cu lucrurile care nu suntem în stare să; le mai schimbă;m

Iar pentru acelea care pot fi schimbate, tu dă;-ne voinţ;ă;

Ş;i întelepciune de-a face între ele o diferenţ;ă;!



Iubeş;te-ţ;i aproapele- am învă;ţ;at demult

Bate ş;i ţ;i se va deschide- ne sună; cunoscut

Ne ingoră;m neamul, nu ne respectă;m fraţ;ii

Noi pe noi nu ne-nţ;elegem, dar vrem să; ne-nţ;eleagă; alţ;ii



Parcă; ş;i luna are mai multe luni decât sâmbete

Ş;i soarele parcă; nu mai are acelea-ş;i zâmbete

Ori poate ş;i-un bine dacă;-l faci trebuie fă;cut bine

Din suflet, fă;ră; motiv ş;i să; nu te vadă; nimeni



E plină; lumea de lume, dar nu ş;i de oameni

Vezi, deja nu mai creş;te, ceea ce semeni

Ai vrea, să; faci, ş;i tu, parte din gemeni

Dar practic nu gă;seş;ti cu cine-ai vrea să; semeni



Tră;im vremelnic prin ceea ce din jur primim

Dar vom tră;i veş;nic doar prin ceea ce dă;ruim

Ş;i-ar trebui să; ne gră;bim, că;ci viaţ;a-i cu împrumut

Cu cât mai mult puţ;in ră;mâne, cu atât puţ;in e tot mai mult!



Avem nevoie de liniş;te pentru a ne împă;ca

Cu lucrurile care nu suntem în stare să; le mai schimbă;m

Iar pentru acelea care pot fi schimbate, tu dă;-ne voinţ;ă;

Ş;i întelepciune de-a face între ele o diferenţ;ă;!



Avem nevoie...